Un rezumat al catorva ture de anul asta pe care le-am facut in
niste masive mai putin umblate (Doamne ajuta ca mai exista si asa ceva) dar
care au farmecul lor aparte.
In 31.08.2017 am fost cu Piti in Bloju, la taul Netis. Bloju
e prima ramura (cea mai nordica) a masivului Bloju-Baicu-Tarcu. Muntele incepe
de la Sarmisegetuza si tine pana la Saua Iepii. Are cateva varfuri ma acatari,
de la nord incepand: Petreanu, Scarisoara (Bistra), Pietrii (care dupa unele
surse este mai inalt ca vf. Tarcu, fiind al doilea ca inaltime din masiv, dupa Caleanu), Bloju si Custura (care nu e in creasta principala, dar e foarte
aproape si facil de urcat).
Am plecat de pe drumul de contur al barajului de la Gura
Apei, din punctul unde se urca in Saua Iepii. Din sa am facut dreapta, am urcat
“Golgota”(o urcare interminabila pe o panta ierboasa pe care o urasc...) pana in culme si de aici am continuat pana deasupra taului Netis.
Coborarea e facila, din saua de deasupra taului, pe o carare ciobaneasca,
foarte bine conturata. Taul e frumos, apa limpede, plina de pestisori. Masivul
e destul de putin umblat. Il mai polueaza motoristii cu paraitorile lor dar noi
am avut noroc de o zi perfecta, in care n-am intalnit nici unul. Vremea a fost
splendida, sfarsit de august insorit. Poate putin prea cald pentru gusturile
noastre. Cu tot cu pauze si un pui bun de somn pe malul lacului, am facut in
total 9 ore. Asta include la intoarcere si urcarea pe vf. Custura, care asa cum
am spus e un pic lateral de creasta principala, dar care in 15-20 de minute se
urca foarte usor. De pe varf e o perspectiva frumoasa atat asupra culmii
principala e Blojului cat si asupra Retezatului. In zare se vede pana spre
Caleanu, Tarcu, Gugu si culmea Godeanului iar in fundal, Prisloapele, Olanele
si chiar o parte din Cernei.
In toata tura ne-am intalnit doar la intoarcere cu 2 ciobani, o
cohoarta de caini, ceva magari (autentici) si turma de oi aferenta. Un munte de
“spalat pe creier” dar care, vrei, nu vrei, tot te pune sa urci 1000 m
diferenta de nivel, de la drum pana in culme.
In 10.09.2017 tot cu Piti, o alta tura de plimbareala, de data asta in
Sureanu de sud, pana pe vf. Scovarda. Din pasul Groapa Seaca sunt doua optiuni
daca vrei sa o “iei la deal”. Cum privesti spre Obarsia Lotrului, la dreapta
intri in Parang spre Coasta lui Rus iar in stanga intri in Sureanu, partea
sudica, mai putin “turiscizata”.
Varful Scovarda e un varfulet fara semnificatie pe care se
ajunge in cca 1 ora si ceva de la sosea. Are o perspectiva frumoasa in toate
directiile: spre Retezat si Valea Jiului cu vedere pana la Oslea si ceva din
Godeanu, peste vale de Jiet e Parangul, primplan - culmea Mijei pe care ai impresia ca
poti sa o atingi doar intinzand mana, spre est se vad frumos Lotrului,
Cindrelul si ceva din Latoritei iar jos e lacul Vidra. Spre nord, culmile ce
duc pana pe varfurile: lu’ Patru, Auselul,
Sureanu.
A fost iarasi o zi faina doar ca pe varf, cat e el de
neinsemnat, tragea un drac de vant venit de pe Parang, astfel incat, ca sa
mancam ne-am cuibarit la baza unor stanculite ce se afla in imediata apropiere.
La urcare ne-am intalnit cu o turma de oi cu un cioban tanar
cu care am dezbatut problema lipsei acute de forta de munca in domeniu. Era din
Novaci si-mi povestea ce greu e sa gasesti in ziua de azi un cioban cum
trebuie. Hmmmm, tentant !!!!
La coborare a trecut pe langa noi un 4x4 cu niste batranei
care veneau din Poiana Muierii. Buna informatia pentru o tura cu bikla in zona.
Din Poiana Muierii se ajunge relativ repede in Pasul Tartarau. E iarasi
interensant de aflat daca sunt carari care sa continue spre vf. lu’ Patru. Ar fi
un paradis pt. ski de tura.
In 14.10.2017 , bineinteles tot cu Piti, am facut o tura pe
care o planificasem si tot amanasem de mai bine de 5 ani. Vf. Pietrele Albe si vf. Steflesti cu
plecare din saua Steflesti.
Tura e una usurica cu o urcare de doar 500 m diferenta de
nivel. Drumul pana in saua Steflesti e la fel cum il stiam cu ani in urma. Din
Transalpina se urmeaza Valea Frumoasei pe toata lungimea ei, vreo 14 km dupa
care se urca in sa. Avantajul e ca saua e undeva la 1700 m altitudine, deci
pana sus nu mai e mare branza. Cararea e marcata binisor si se vad din loc in loc
si stalpii/balizele. Vopseaua nu e una foarte proaspata, dar pe vreme senina si cu
vizibilitate nu e nici o problema. Se urca
diagonal pe linia pentii, pana pe vf. Pietrele Albe iar apoi pt. a ajunge pe vf. Steflesti se
vine oarecum inapoi, spre vest, pe culme. Se coboara un pic dupa care se urca pe varf.
Noi am prins vreme rece, sus erau petice de zapada proaspat ninsa iar in culme
vantul tragea binisor. Vizivilitate buna in toate directiile. Vf. Cindrel e la
o “aruncatura de bat” dincolo de saua Steflesti. Se vede frumos spre Parangul de est – varfurile Mohorul, Papusa,
Cioara, Micaia. In fata lor e Latoritei. Mai la stanga se continua pe
aliniamentul Parangului cu Capatanii si se vede inclusiv Buila-Vanturarita.
Spre sud-est e vizibila bine Cozia iar spre est, peste toate
culmile masivului Lotrului stralucea in soare, partial inzapezit, Fagarasul.
Coborarea am facuto “pe scurtatura” , adica nu ne-am mai
intors pana pe Pietrele Albe, ci am coborat direct de pe Steflesti pana am dat de cararea care
vine oblic pe sub varf. Tura ne-a luat vreo 3 ore si jumatate.
Partea vestica a Lotrului pare de asemenea un munte extrem
de bun pentru ski de tura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru comentariul dvs.