mai bine fa ceea ce nu ti-ai planificat"
Proverb idiot
Ma cam saturasem de asteptat sa se compacteze zapada. Cele cateva tatonari in zilele dedicate skiului de partie imi dadusera ceva indicii vagi despre modul in care evolua consistenta zapezii. Dorinta de a urca in caldari ma tot imboldea, pe de o parte. Incalzirea brusca si cantitatea mare de zapada precum si sfaturile unor prieteni ma determinau sa fiu precaut. "Datul cu avalansa" nu era un gand care sa ma incante.
Asadar, ma sfatuiesc cu Stelica, ca doi oameni citavi la cap ce suntem, mai amanam o iesire care nu prea parea sa se potriveasca acum, din mai multe puncte de vedere si ne decidem, pana una alta pentru o iesire mai lejera, cu principalul scop declarat de a ne praji putin la soare. Cum eu verificasem cu o saptamana in urma intrarea in caldarea Steviei dinspre refugiul Condor si totul parea in regula, stabilim pentru 25.03.2012 o iesire "in zona", adica sa scoatem nasul din padure dincolo de refugiu si dupa aia ... mai vedem noi, pe ce bolovan ne-om tolani la soare.
Dimineata de sambata se arata promitatoare, primul si cel mai important element din ecuatie era ok - senin complet. Regrupam in Hateg si cu putin dupa ora 10:00 incepem urcusul dinspre Rausor. Vesti bune primite de la cei din Salvamont cum ca un grup numeros intrase in traseu mai de dimineata si cararea e bine batatorita ne ridica si mai mult moralul.
Inaintam bine si in cam o ora si jumatate iesim din padure. Zapada buna, tine, nu ne afundam aproape deloc. Facem o prima oprire, ne adapam, mai ne tragem in chip si imbiati de urmele foarte bune o luam la deal, pe coasta Lolaii, aproximativ pe directia in care vara urca acea carare ce iese in culme.
Vremea e splendida. Urcam bine si pe la 2/3 din panta ne oprim pentru cca. 20 de minute. Mancam si ne tragem putin sufletul dupa care continuam urcusul. Acesta continua piezis, castigam in continuare inaltime, mai balaurim peste niste jnepeni, zapada incepe pe alocuri sa fie viscolita si in cele din urma ajungem in creasta, aproape in acelasi loc unde iese cararea de vara.
Am prostul obicei de a nu ma uita la ceas, asa ca acum, cand scriu, habar n-am cat am facut pana acolo. Pe tot parcursul, de la iesirea din padure si pana aici am vazut multa lume in creasta, urcand pe Retezat dar si vis a vis, pe Preluci am vazut si auzit pe unul care tot urla si chiuia pe acolo. Mai tarziu aveam sa aflu si cine fusese, previzibil oarecum dar la momentul respectiv nu m-am gandit la el. Era amicul meu Calin, care, pe ski de tura alesese varianta urcarii pe Valereasca pentru a iesi mai apoi in culmea Preluci. Povestisem cu el despre aceasta intentie ce o avusese cu o saptamana mai inainte dar nu o materializase atunci.
Indiferent de care parte a caldarii te-ai afla, vf. Retezat o inchide maiestos cu a sa impozanta (si tentanta) "The north face". Imediat dupa ce incepem sa urcam pe creasta Lolaii spre Retezat ne intalnim cu un puhoi ce coboara de pe varf. Multi, bine echipati. Ne salutam iar unii ne intreaba cu oarecare ingrijorare daca vrem sa urcam varful. Drept e ca am fi vrut noi dar plecati fiind la plimbare n-am luat nici coltarii, nici pioletul si nici un capat de coarda, iar peste toate astea ora era cam inaintata si riscam sa fortam lucrurile, cu atat mai mult cu cat zapada dadea tot mai multe semne ca pe hornul final ar putea fi ingetata. Ne-am oprit inainte de acesta, acolo unde pe fata ce coboara spre caldarea Stanisoarei am gasit in iunie acum 3 ani (parca) un minunat covor de bujor de munte, dupa ce urcasem cam de-a busilea de la taul Steviei pe hornul care iese direct in acel loc. Altimetrul imi arata 2304 m.
Hotaram sa ne intoarcem. Facem o scurta oprire, poze si o luam indarat. Cu opriri cu tot pana aici facusem cam 5 ore. O umbra de regret flutura pe chipul fiecaruia dar ramanem rezonabili si nu riscam nimic.
Incepem sa coboram, pana pe la jumatatea pantei pe pe fata vestica a Lolaii totul merge bine, dupa care zapada devine tot mai moale si ne afundam tot mai des pe langa cate un jneapan sau bolovan. Eu dau marunt din buze, ne mai oprim ca sa ne extragem cate un picior intrat in zapada pana la sold si tot bombanind ajungem la intrarea in padure.
Facem o scurta vizita la refugiul Condor dupa care ii dam la vale in continuare. Zapada tot mai moale si urmele pe carare tot mai framantate. Ii suspectam pe cei dinaintea noastra de mers in stil ciurda dar nu ne suparam prea tare deoarece si sub noi zapada se rupe tot mai des. Aceasta isi schimba consistenta, era apatoasa si totodata oarecum nisipoasa, fugind in toate directile. Coboram cu grija si cu toate acestea, pe portiunea aceea mai inclinata din padure trag doua cururi de pamant, sau mai exact de gheata, ca zapada se dusese de pe ea odata cu picioarele mele. Nu sunt avarii si ma impac cu ideea ca cele doua trante sunt in compensatie pentru faptul ca in aceasta iarna n-am tras nici una pe partie, la ski.
Ajungem inapoi la masina dupa cca. 8 ore de la plecare. Altimetrul imi spune 1147 m. Suntem rosii ca racii fierti si plini de buna dispozitie. Valea Rausorului ne incnta la coborare cu pajisti de ghiocei si branduse. O invitatie pentru ziua de duminica ce aveam sa o dedicam inchiderii sezonului de ski.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru comentariul dvs.