Saua Iepii - in cautarea zapezii - 02.01.2012

Acum mai bine de 20 de ani, imi propusesem un traseu fara miza: traversarea de la Gura Apei la Poiana Marului peste Saua Iepii. De fapt tot traseul asta era doar un motiv pentru a traversa Saua Iepii, vroiam sa ajung acolo, fara un motiv logic. Treaba a ramas moarta pana cum vreo 3-4 ani cand, in drum spre Poiana Pelegii, la bariera de la baraj, unde oprisem sa platesc taxa de intrare in PNR, imi intorc privirea si revad saua. Spontan o intreb pe fata care tocmai imi taia bilet daca stie ceva de carearea de acces si de marcajul spre Saua Iepii. Simpatica dar habarnista, imi raspunde foarte sigura pe ea ca acea carare nu se mai foloseste, ca e inierbata, ca nu mai exista marcaj, etc. etc. O cred cu o umbra de suspiciune deoarece in golul alpin am vazut totdeauna pe timp de vara, turme de oi. "Doar alea nu ajung acolo cu helicopterul" imi zic in gand, dar raman respectos si nu-mi exteriorizez cugetarile.
Pe la inceputul toamnei, "bantuind" pe net dupa aiureli, gasesc doua bloguri ce-mi atrag atentia ... si surpriza, ambele indicau INTRAREA pe cararea spre Saua Iepii, ambele dadeau acelesi repere, inclusiv fotografii ale locului - e drept cam "sifonat" de forestierii care nu prea au respect pentru marcajele turistice, carari, etc. ambele de actualitate - ultima descriere din august a.c.  In 06.11.2011 imi iau inima in dinti si impreuna cu Piti plecam in cautarea cararii. O gasim si spre mirarea si bucuria noastra constatam ca descrireile citite pe bloguri sunt exacte, marcajul prin padure e bun, cararea vizibila ( "inierbat" era creierul cucoanei care in loc sa spuna ca nu stie mi-a dat o informatie total eronata) si intr-o ora si patruzeci de minute am fost in sa iar de acolo dupa inca o ora, in culmea Blojului !!!
De aici pana la a-i face pofta lui Stelica de o tura n-a fost mult ... si uite asa, ne-am inteles noi ca pe 02.01.2012 sa incercam sa ajungem in sa.
Pe intelegerea noastra de principiu fetele au cuplat rapid asa ca in dimineata de 02.01.2012 ne-am intalnit in Hateg si la ora 10:20 intram in traseu, dupa o mica balbaiala in gasirea inceputului de carare.
Drumul prin padure a fost relativ usor, zapada mai mica decat  ne asteptam. Dupa 15 minute de la plecare m-am dezbracat  in bluza de corp si asa am ramas pana in sa. Anormal de cald pentru vremea asta. Singurul lucru care ne-a mai scos din monotonie prin padure au fost urmele de urs gasite in vreo 2 locuri.

 Cred ca era ursul care face reclama la Coca Cola - bause prea multa si nu putea sa doarma, acum iarna, cand normal ar trebui sa hiberneze.

Dupa iesirea din padure lucrurile s-au schimbat. Zapada pana peste genunci, moale si oarecum apatoasa. Stelica se cam desumflase si devenise sceptic ca vom ajunge pana in sa. Am ales sa urcam pe fata sudica a vaii deoarece era mai viscolita si cu mai putina zapada. Am facut urme pe rand, cu schimbul iar fetele au venit dupa noi. Ne-am oprit la o pauza de papa, vreo 10 minute, undeva pe la mijlocul vaii. Vremea, care dimineata era destul de ambigua, s-a indreptat incetul cu incetul, norii si ceata s-au imprastiat lasand loc unui soare stralucitor cum numai la munte poti intalni. Am inaintat relativ repede si dupa 2 ore si jumatate eram sub cornisa care strajuia iesirea in sa.

Urma sa facem o traversare scurta spre stanga pe sub cornisa si sa urcam ultima portiune. Stelica, precaut, a zis ca ar fi bine sa traversam pe rand si sa incercam sa nu facem galagie.

 A trecut el primul, a constat ca zapada e teapana si cornisa bine infipta la locul ei, ne-a dat verde si noua si dupa doua ore si 40 de minute, ne regrupam toti 4 in Saua Iepii - 1727 m.

Aici batea vantul (cred ca bate 365 de zile din 365) asa ca n-am stat mult pe ganduri si deoarece mai aveam destul timp, am inceput sa urcam spre culmea Baicului. Dupa 35 de minute de urcus pe o panta pe care zapada nu era asa de mare ca in vale, am ajuns pe platoul de sub varful Baicu - 1915 m (dupa altimetrul meu imprecis). Aici privelistea era superba. Spre nord/est se profila Retezatul, spre est valea Lapusnicului Mare si cateva culmi din Retezatul Mic. In fata noastra, peste vale, in directia sud/est vf. Borascu si vf.Gugu  iar mai spre sud vf. Godeanu. Spre sud valea raului Ses inchisa in fundal de platourile Godeanului. Spre sud/vest, de partea opusa a vaii,  vf. Nedeia in planul doi iar in fatza noastra, vf. Baicu care parca ne imbia sa-l urcam. Ne-am abtinut cu greu dar am ramas constienti ca nu ne-ar fi ajuns timpul si nu era cazul sa riscam. Spre vest spinarea domoala a Muntelui Mic si valea impadurita a Bistrei Marului iar spre nord, dincolo de adanca sa a Iepii, culmea Blojului din care vedeam, putin spre nord - nord/vest varfurile Blojului si Pietrii. Muntele asta o sa-l mananc la vara, ma fascineaza !!!!

Am zabovit sa admiram frumusetea asta vreo 20 de minute dupa care am inceput coborarea. Soarele coborase destul de mult si am fost in umbra aproape tot timpul. L-am mai prins inainte de intrarea in padure, unde am mai facut un popas pentru a ne bucura de ultimile sale raze. Coborarea a fost fara miza, fara evenimente.
Tura a durat cam 6 ore cu totul. Zapada destul de moale si apatoasa, ne-am infundat in ea, ne-a solicitat destul, mai ales pana in sa, dar a fost mai bine decat pe vf. lu' Patru, cu nenorocita aia de crusta care mi-a mancat ficatii !!!
Parca ma tenteaza o tura cu plecare foarte devreme si urcare pana pe vf. Baicu .... da' mai vedem !!!!