o duminica banala

Nu planificasem nimic. Cu o zi inainte facusem vf. Baicu. Sambata seara Piti era cam obosita, nu prea avea chef de nimic, doar vederea zapezii si a branduselor din pozele facute in Saua Iepii si pe Baicu ii schimbasera oarecum starea de blazare. Prognoza meteo era la fel si pentru duminica, asa ca am decretat zi de odihna. Dimineata ne trezim destul de tarziu, ne uitam pe geam si ... afara soare. Ceva nu-i in regula, incepem sa ne foim, nu mai avem stare, pornim PC-ul sa vedem cam ce ne arata webcam-urile de pe partiile de prin tara. Ne decidem sa mergem undeva mai aproape, asa, de plimbare si deoarece la Rausor se arata vreme faina, am zis ca facem o plimbare pe vale, spre stana Valereasca. Ajungem la baza partiei in jurul orei 11:00, e soare si frumos. Plecam agale pe drumul care urca pe vale, in 20 minute suntem la vagonul forestier, mai sunt ceva pete de zapada si ceva mai sus ne oprim sa punem parazapezile. E plin de branduse proaspat iesite, liniste si aer curat. Continuam drumul prin padure si dupa o ora de la plecare ajungem la stana. Zapada e tot in pete dar de dimensiuni ceva mai mari. Vaioaga ce urca de la stana imi trage cu ochiul. Acum o luna pe aici urcase Calin pe skiuri de tura cu inca doi amici pana in culmea Prelucilor, in saua de sub varful Preluci. "Hai sa vedem un pic cum e" ... fatidica decizie !!! Incepem urcusul. 

Pe vaioaga zapada e destul de consistenta, mergem cand pe firul apei care se aude sub noi, cand pe partile laterale, acolo unde paraul e iesit la suprafata. Piciorul mai scapa pe langa cate un bustean, o piatra ... zapada e mare, ne infigem aproape de fiecare data pana la sold. Ajungem intr-o zona unde vaioaga se ingusteaza si panta se aspreste. Pe mijloc curge o cascada. Ocolesc prin dreapta "pe niste urme proaspete" ce se dovedesc a fi de capra. Zapada e pana la sold. Piti decreteaza ca e nasol si incearca sa urce undeva in dreapta ca sa depaseasca aceasta portiune. "Ne intalnim mai sus" zice. Urc, trec de portiunea cea ingusta, intru pe firul apei care acum e iarasi sub zapada, ma mai uit in sus sa o vad pe Piti, nu o vad, insa dupa 15 minute o zaresc pe firul vaii in spatele meu. O astept si vine bombanind; "N-am reusit sa trec pe acolo, m-am scufundat in zapada pana aproape de gat, era sa nu mai pot sa ies, noroc cu un brad ca m-am apucat de crengile lui si m-am scos !!!" Ma strigase dar nu am auzit nimic din cauza zgomotului cascadei. Invatatura de minte !!! Continuam urcusul, zapada e tot mai mare, tine relativ bine. Panta e destul de accentuata. De la un moment dat imi pare ca ceva s-a schimbat. Zapada e alba imaculata, e zapada proaspata, are crusta care se rupe la fiecare pas (placerea mea suprema). Piciorul nu se adanceste prea mult asa ca mergem mai departe.

 Culoarul se largeste incet, incet si intram pe portiunea dreapta inainte de a ajunge in minicaldarea ce inchide valea. E plina de zapada, doar pe laterale se vad varfurile jnepenilor. Am ochelarii de soare pe ochi si nu reuisesc sa disting nici un detaliu, nici o forma in albul imaculat al zapezii. Scot ochelarii si constat ca e mai rau, o brusca senzatie de greata ma incearca.Privesc spre stanga incercand sa gasesc niste repere in crengile de jneapan. Ma intorc spre Piti si ii spun. Are aceasi senzatie, nu se simte grozav asa ca inaintam fara sa mai privim spre caldare. Iau cate un reper in jnepenis si inaintez privind la bocanci. Portiunea mai inclinata a vaiugii se termina si intram in caldare. Panta se moaie putin, tinem stanga si continuam sa urcam. Dupa vreo 200 de metri suntem la baza caldarii si urcam putin diagonal stanga pana iesim in culme. Aici panta devine mai putin accentuata,de fapt e o rupere a acesteia, astfel incat nu mai vedem nici urmele pe unde am urcat. Rasuflu oarecum usurat, fara sa stiu ce ma asteapta. Continuam sa inaintam de-a curmezisul culmii care e neasteptat de lata, spre buza ei abrupta dinspre caldarea Steviei. Piti trece inainte si merge bine. Eu cu rucsacul in spate, la fiecare 5-6 pasi ma duc pana-n sold pe langa varfurile de jneapan iesite din zapada. E imposibil de ocolit iar zapada, spre surprinderea mea, nu e suficient de compactata. Nu cred ca am mai mult de 100 - 150 de metri de traversat, dar portiunea asta ma omoara, calc ca pe oua si totusi nu reusesc sa ma mentin la suprafata. Ajung in cele din urma la o ingramadire de pietre pe buza culmii. Gafai si injur, portiunea asta finala m-a cam stors. Vantul bate destul de aprig, sunt doar in tricou si pana il dau jos de pe mine si ma echipez corespunzator, trag si o tura de clantaneala din dinti.

 Halesc un baton energizant si o pastila de glucoza si in nici 5 minute sunt remontat complet. Vremea e neasteptat de buna, plafonul de nori e mult mai sus decat ieri si mai putin compact. Se vede frumos spre Bloju, Baicu (unde fusesem ieri), Tarcu si Godeanu. Varful Retezat e chiar in fata noastra iar Prelucile in dreapta. La picioarele noastre sta caldarea Steviei. 

De la plecare trecusera trei ore si jumatate. Altimetrul indica 940 de metri diferenta de nivel. Mai stam putin si ne decidem sa incepem coborarea, cu atat mai mult cu cat vantul nu pare a avea intentia sa se potoleasca. Renuntam la varianta de a cobori spre Condor deoarece e plin de jnepeni si riscam sa ne epuizam pana jos. Plecam inapoi pe urmele facute la urcare.

 Pana in buza caldarii injur fara oprire si ma afund asijderea pe langa jnepeni. Scapam de ei si ne angajam in coborare. Zapada tine, piciorul intra in ea exact cat sa nu alunecam si aproape ca putem alerga la vale.

 In 15 minute parasim caldarea si intram pe firul vaii. Aici zapada se muiase incredibil de mult, era fleasca dar nu ne inghitea prea tare, continuam sa coboram, apa incepe sa se auda pe sub noi, apoi sa se si arate pe ici, pe colo. Ocolim pe unde putem si ajungem la cascada. Traversam pe aceasi parte si  coboram mai departe. In ceva mai mult de o ora suntem la stana.

 Ne oprim sa mancam si sa ne hidratam. Fata dinspre stana a seii Munticelu e plina de branduse ca dealtfel toate zonele unde zapada tocmai s-a topit. Terminam de mancat, mai facem niste poze si plecam mai departe. La doua ore si jumatate de la plecarea din culme suntem la masina, in parcare la Rausor. Halal plimbare - faina tura !!!!