11 ianuarie 2018

Epilog 2017


Un an “muntos”, asta e concluzia, chiar daca partea asta ar trebui sa ramana la urma !!!
Dintr-o statitistica inexacta dar fara exagerari, reiese ca am stat mai bine de 30 de zile pe munte in 2017 – incluzand zilele de skiat, ceea ce inseamna ca mai mult de o luna din douasprezece am fost la munte. Nu-i rau dar vreau mai mult !!!!
Masivele prin care am umblat, in unele nu doar o singura data: Retezat (inclusiv Retezatul Mic), Parang, Valcan, Apuseni, Lotrului, Sureanu, Bloju (cunoscut mai mult ca o componenta a Tzarcului), Oslea (se considera ca parte din Valcan, eu zic ca-i total diferit, ca Retezatul cu Retezatul Mic), Latoritzei si nu in ultimul rand Alpii Karintiei unde am skiat 6 zile la inceput de primavara.
Am fost de multe ori in grupuri de prieteni, am fost de si mai multe ori doar cu Piti dar am avut si cateva ture solo. Unele mai scurte si mai usoare, altele mai lungi si solicitante.
Daca ar fi sa fac o clasificare dupa mai multe criterii, probabil ar “suna” cam asa:
-          Cea mai faina tura: Retezatul Mic: Creasta Piule – Plesa. Durata: 10 ore. Tot muntele inflorit, inclusiv flori de coltz. Cu Piti, Claudia si Cornel.
-          Cea mai lunga tura: Retezat: Carnic – Galesu – Vf. Mare – Portile Inchise – Papusa – Valea Rea – Carnic. Durata: 13 ore. Solo. Peste 1700 m diferenta de nivel pe urcari.
-          Cea mai “palpitanta” tura: Retezat: Riusor – Valereasca – culmea Preluci – vf. Retezat – Culmea Lolaia – valea Steviei – Riusor. Durata 9 ore in conditzii de ceatza, chiciura, zapada si ceva ninsoare. Solo.
-          Cea mai spectaculoasa tura: Parang: IEFS – taul Mija – piciorul Mijei – culmea Mija – Custura Carjei – vf. Carja – IEFS. 10:15 ore. Cu Piti, Codre si Steli.
-          Cea mai “colorata” tura: Retezat: Carnic – Galesu – Zanoagele Galesului – Valea Rea – Carnic. 10:20 ore. Pe soare, vant, ceatza, ploaie, paraie umflate, vant si apoi iarasi soare si frumos. Cu Piti, Codre si Steli.
-          Cea mai tihnita tura (in sensul ca am simtit ca mi-am reincarcat cel mai bine bateriile: liniste, vreme frumoasa, muntele pustiu … aproape de tot): Retezatul Mic: Lunca Belhina – Saua Soarbele (Paltina) – Stanuleti – vf. Piatra Iorgovanului – vf. Albele – Saua Plaiului Mic – retur Lunca Belhina (pe drum, 8 km). Durata 8 ore. Solo. In plaiul de sub vf. Dragsanu am intalnit singurul grup in care era si presedintele Klaus Iohannis.
Au fost si cateva iesiri cu bikla, cea mai faina in Apuseni, de doua zile, cu Piti, Claudia si Cornel.
Ce n-am facut deloc in 2017 ?
N-am iesit nicidata cu cortul !!! Asta chiar ma enerveaza. Planuri aveam dar nu s-a concretizat nimic. O noapte dormita la cort in inima muntelui face mai mult decat orice.
Ce n-am prea facut in 2017 ?
 Ski de tura.
O singura iesire in Sureanu, o plimbare de la statia terminus de telescaun de pe Auselu pana pe vf. lu’ Patru. Compensarea a fost o zi cu vreme minunata si o coborare de vis de pe varf pe fatza nordica, cu zapada tare acoperita cu un strat de pulver, ca la carte.
A fost in schimb anul skiului de partie. Am iesit in Latoritei pe Transalpina, in Parang la IEFS, in Valcan la Straja, in Sureanu pe domeniul skiabil  care pe langa partiile excelente e o minune si pentru freeride. Probabil e unul dintre putinele locuri unde se mai skiaza 100% in zapada naturala. Am mai iesit de vreo doua ori si in Retezat la Rausor. Peste toate astea au fost cele 6 zile in Austria, la Heiligenblut, unde am avut ocazia, pentru prima oara, sa coboram pe skiuri de la aproape 3000 m altitudine.
Planuri pentru 2018 ?
Da, sunt destule. Probabil, ca de obicei, sunt mai multe planuri decat pot fi realizate, dar asta nu e tocmai rau, adica avem de unde alege.
Ce si cum se va intampla, ramane ca subiect pentru postarile viitoare.